Fuckin' perfect ... part 2

Ultima lună a fost extrem de agitată pentru Jessie şi Sam, care au trecut prin o mulţime de probleme, cea mai gravă fiind internarea lui Jessie în spital. Acum, că totul a revenit cât de cât la normal, Jessie fiind externată cu câteva zile în urmă, fetele presimt că va fii o lună extrem de bună pentru ele.

15 Mai, ora 8.00, Sam este trezită de razele puternice ale soarelui care-i dansează pe faţa uşor bronzată. Leneşă dechide ochii şi îşi întinde oasele asemenea unei pisici. Imediat ce se dezmeticeşte, sare din pat, se duce spre geam şi îi dă frâu liber soarelui să pătrundă în toată camera, dând la o parte draperiile de culoarea cafelei. Se mişcă puţin prin cameră, apoi execută câteva exerciţii de întindere.
După ce mănâncă ceva zdravăn, ia telefonul şi îi trimite un mesaj lui Jessi : " 'Neaţaa. Ce faci, te-ai trezit ? Sună-mă când poţi. <3 style="font-weight: bold;">Jessie : 'Neaţaaa !
Sam : Heei, neaţa somnorilă. Ce faci ?
Jessie : Acum câteva minute m-am trezit şi am văzut mesajul tău.
Sam : Bănuiesc că astăzi vii la liceu.
Jessie : Desigur. Vezi ce frumos e afară ? Nici nu mă gândesc să stau în casă.
Sam : Perfect. Dar văd că eşti mai bine, mai veselă, ce-i cu tine ?
Jessie : Ştii, am realizat că nu foloseşti nimic dacă eşti " închisă "-n tine, sau că nu eşti sociabilă sau comunicativă. Şi ... tocmai de asta voi încerca să mă schimb. Să fiu şi eu ca tine şi ca multe altete, mult mai comunicativă şi mai sociabilă.
Sam : R-E-S-P-E-C-T ! Îmi place cum gândeşti. Te susţin, soro !
Jessie : Mulţumesc pentru tot !
Sam : Întotdeauna. Mă duc să-mi fac un duş, mă suni când eşti în faţa blocului meu ?
Jessie : Sigur, mergem împreună.
Sam : Perfect. Te aştept. Pa.
Jessie : Pa-pa.

Imediat după duşul bine meritat, Sam se gândeşte ce haine i s-ar potrivi cel mai bine în această zi minunată. Găseşte ceva foarte drăguţ, o fustiţă înflorată, până puţin deasupra genunghilor, un maiou alb, vaporos, părul său lung şi blond, şi-l ondulează discrect, se machiază puţin, dar în aşa fel încât să-şi scoată în evidenţă ochii verzi smarald. Se decide cu greu într-un final să încalţe nişte săndăluţe din paie, foarte comode şi evident nu lipsesc accesoriile. După ceva retuşuri ale machiajului şi după pregătirea genţii pentru liceu sună telefonul.

Jessie : Sam eşti gata ?
Sam : Da. Ai ajuns ?
Jessie : Da sunt pe băncuţă. Hai, coboară.
Sam : Okay, vin acum.
Sam rămâne oarecum uimită de înfăţişarea lui Jessie care era foarte fenimină, elegantă, parcă radia de frumuseţe. Purta o pereche de pantaloni de echitaţie bluemarin, în sus o bluziţă ce îi cădea pe un umăr, părul său brunet prins în două agrafe deasupra urechilor, încălţată cu nişte pantofi negrii cu toc potrivit. Această vestimentaţie o schimba total pe Jessie, o făcea mult mai plăcută ochilor, iar Sam era foarte mândră de ea.
Sam : Cât de bine îţi stă aşa ! Arăţi genial !
Jessie : Chiar îţi place ? M-am gândit să mă mai schimb puţin.
Sam : Glumeşti ? Îţi stă extraordinar. Chiar nu mă aşteptam.
Jessie : Mulţumesc. (îmbrăţişând-o pe Sam)

Fetele ajung la liceu, se aşează în bancă ... ora nu începuse încă. Lângă Sam se aşează prietenul ei cel mai bun, Ivan. O întreabă nedumerit :
Ivan : Cine e noua ta prietenă, Sammy ?
Sam : Nouă ? Parcă nu o ştii ? E Jessie, fraiere.
Ivan : Jessie ?! Vorbeşti serios ?
Sam : Dăăă. Ea e. :D
Ivan : Wow, da' ce s-a schimbat !
Sam : Daa, s-a schimbat mult.
Ivan : Apropo, l-ai văzur cumva pe Mark ? Trebuia să ne vedem azi la liceu, dar nu a ajuns.
Sam : Da, era la magazin, probabil o să ajungă curând. (spre uşă) Aaa, uite-l.
Ivan : Să vezi când o s-o vadă pe Jessie ...

Ivan : Heeei, Mark. Ce faci, omule ? (dând mâna cu Mark)
Mark: Bine. Acum am aterizat şi eu. Auzi ... cine e tipa care stă cu Sammy în bancă ?
Ivan : N-o să crezi, dar ... e Jessie, dude !
Mark : Glumeşti, nu ?
Ivan : Du-te şi convinge-te !

Ora începe ...

***

La sfârşitul zilei, cei patru pleacă spre casă, dar se opresc în parcul din apropiere pentru a privi apusul soarelui. Jessie era fericită. Astăzi chiar a uimit colegii cu schimbarea majoră pe care o făcuse şi în sfârşit toţi o percep ca pe o fată perfect normală. Ajunşi în parc, fetele se pun în leagăne, iar băieţii se pun pe iarbă, cu faţa spre lac, apoi toţi încep să discute despre revenirea lui Jessie şi despre schimbarea neaşteptată.

Ivan : Dar cum de te-ai decis să te schimbi ? Adică nu ştiu ... bănuiesc că ai avut un motiv, nu ?
Jessie : Da am avut. M-am săturat să fiu eu oaia cea neagră a clasei, să fiu eu cea ciudată şi spre mine să se arate mereu cu degetul.
Ivan : Aaa, foarte bine. Sincer îmi place mai mult de tine cum eşti acum, decât cum erai înainte.
Mark : (înghiontindu-l cu cotul pe Ivan) Da, aşa e. Ne place de tine mai mult. Sper să rămâi aşa, să nu te schimbi.
Sam : Nu o să se schimbe, am motivat-o destul. Sper că i-a intrat în cap.
Jessie : Aşa o să fiu mereu. În sfârşit ştiu cum e să am prieteni şi cum e să îi pese cuiva de mine.
Sam : Întotdeauna vom fi alături de tine, eu, Ivan şi Mark. Să nu uiţi.
Jessie : Vă mulţumesc pentru tot ! Apreciez enorm. Vă iubesc! <3>

Fuckin' perfect ...

Era miezul zilei de 30 aprilie, soarele strălucea cu o intensitate mai mare ca de obicei, parcurile erau pline de bătrâni ieşiţi cu nepoţeii la plimbare sau cu animalele de companie. Însă poţi fi păcălit de toată această imagine a perfecţiunii, dacă n-ai ştii că există încă persoane care nu se pot bucura de plăcerile primăverii.

Într-un bloc de la periferie, la etajul 7, un apartament este asmenea unui cavou, toate camerele au draperiile trase aşa încât nici o rază a soarelui să nu poată pătrunde.. În acel apartament locuieşte Jessie, fata ciudată din liceu, care în fiecare pauză stă în clasă, în colţul ei preferat, ascultând muzică ciudată sau desenând anumite chestii, necunoscute pentru noi oamenii "normali". Din cauza faptului că nu este atât de sociabilă, bine, nu este deloc sociabilă, nu are nici un prieten/prietenă, noi colegii de clasă îi spunem şi "lupul singuratic" ceea ce evident o cam enervează.
Singura prietenă, sau mai bine zis, cunoştinţă din acea clasă este Samantha, dar preferă Sam. Ea nu se vizitează foarte des cu Jessie, dar în această zi, se pare că se gândeşte să-i facă o surpriză trecând pe la ea s-o salute.
Ajunsă la etajul 7, Sam bate la uşă. Niciun răspuns... încearcă din nou.. la fel. Pune mâna pe telefon, o sună...dar soneria telefonului se aude din interiorul apartamentului semn că e acasă sau şi l-a uitat acolo. Sam verifică clanţa şi observă că era încuiată. Se duce jos la domnul Jones, adiministratorului blocului şi-i cere cheia pentru apartamentul lui Jessie.

Intrată în casă, Sam dă draperiile la o parte pentru a permite soarelui să pătrundă-n cameră, apoi începe s-o caute pe Jessie. În living nu era, camera ei era pustie, unde o fii Jessie ? Deja Sam devenea îngrijorată, chiar dacă era tipa ciudată de la şcoală..era totuşi un om. Se duce în baie, acolo rămâne şocată pentru câteva clipe ... Jessie era în cadă, băltea în propriul sânge ... După ce îşi reveni din şoc, Sam a apucat-o de braţe, trăgând-o afară din cadă. Mâinile îi erau distruse, corpul parcă era mult mai slab decât ultima dată, era total schimbată. După ce o pune pe covor în camera ei, observă pe mâna stângă inscripţionat : " I wanna be perfect. "
Foarte speriată Sam sună la ambulanţă, aceasta ajungând în cel mai scurt timp, o pun pe Jessie şi o transportă la Spitalul de Urgentă UCLA.

După ceva timp de aşteptări, doctorul vine la Sam :
Doctorul Smith : Prietena ta a pierdut mult sânge..
Sam : O să fie bine ? Spune-ţi-mi că da..
Doctorul Smith : Cu greu i-am pus inima în mişcare, dar văd că face progrese. O monitorizăm 24 din 24. Sperăm că o să fie bine.
Sam : Pot merge la ea ?
Doctorul Smith : Momentan este sub anestezie, dar va dispărea curând efectul aşa că vei putea să te duci s-o vezi.
Sam : Mulţumesc mult, domnule doctor !
Doctorul Smith : Nu vrei ceva de mâncare ? Arăţi tare rău, nu vreau să te văd şi pe tine pe jos. ( zâmbind )
Sam : Nu, mulţumesc. Sunt bine.

Sam rămâne, din nou, singură pe culoar, doar ea şi gândurile ei.
"Mi-aş dori din tot sufletul să ştiu ce a apucat-o .. ştiu că nu e cea mai agreabilă persoană, dar nu trebuia să facă aşa ceva ... totuşi viaţa ei e în joc. "
Nu trece decât jumătate de oră, iar Dr. Smith o anunţă pe Sam că poate merge să-ţi vadă prietena.

-în salon-
Sam : Jessie?.. Mă auzi?
Jessie : Mhm..
Sam : Sunt eu Sam, colega ta de bancă.
Jessie : ...
Sam : Vrei să plec, să te odihneşti?
Jessie : ( glumind) Am dormit pentru 2 ani, stai aici.
Sam : Eşti bine? Te doare ceva?
Jessie : Încă nu, mai sunt puţin amorţită.
Sam : Ce-a fost cu tine? Ce ţi-a venit?
Jessie : Nimic ... doar că ...
Sam : ????
Jessie : M-am săturat să fiu cidata clasei, vreau să fiu şi eu normală şi credeam că dacă fac asta o să mi se întâmple ceva frumos.
Sam : Mda ... ceva frumos : un pat de spital, nişte flori în vază şi o colegă rătăcită şi nemâncată. :))
Jessie : ( râzând ) Hahahaha, m-ai făcut să râd. O să fiu bine, ai să vezi. Dar cum de m-ai găsit?
Sam : Azi n-ai venit la liceu şi mi-am făcut griji. Tu niciodată nu lipseai şi am venit să văd cum eşti.
Jessie : Frumos din partea ta. Se vede că nu mă uitaţi aşa repede, cel puţin tu.
Sam : Sunt sigură că o să fii bine. Am încredere. Te las să te mai odihneşti, ok?
Jessie : ( cu un spirit de glumă ) În loc să mă laşi să zac aici, ar fi frumos să mă iei uşor de mână să mă plimbi până la baie, apoi pe culoar, că o să înţepenesc aici.
Sam : ( zâmbind ) Am înţeles, Miss Jessie.

Apoi ies amândouă din salon, ţinându-se de mână, merg până la capătul holului se aşează pe un scaun şi încep să-şi povestească vrute şi nevrute ...



To be continued ...