Summer camp. part 3

Avionul a decolat. Eram de aproximativ 1 oră în aer dar nu mă deranja. Importantă era destinaţia până la urmă. Perrie deja se împrietenise cu Mark, îşi permitea chiar să doarmă cu capul sprijinit de umărul  lui, *chiar era o imagine drăguţă*, iar eu priveam norii albi ca spuma în timp ce Jake dormea dus. Îmi schimb privirea către el, era atât de dulce ... Întotdeauna mi-a plăcut să urmăresc băieţii când dorm, mi se părea că atunci sunt ei înşişi, lipsiţi de orgoliu, de mândrie, fără toate acele elemente ale personalităţii lor „extraordinare” demne de nişte adevăraţi macho.

Deodată Jake se trezeşte, întinzându-se ca un motan leneş:

Jake: *către mine* Ce faci, nu ai dormit ?

Ashley: Umm, ba da, doar că nu mult.

Jake: Îmi place să te privesc când dormi.

*Ciudat, dar fix asta gândeam şi eu. Thoughts reader.*

Ashley: Chiar ai făcut asta? Am crezut că n-am dormit atât de mult.

Jake: N-a fost mult, dar suficient.  :D

*Atât de dulce acel zâmbet ...*

Ashley: I-ai văzut pe Mark și Perrie? Se simt așa bine.

Jake: Da, cam așa erau și înainte să adorm, sunt dulci. Chiar le stă bine împreună.

*Ce tot se gândea la cum le stă lor? HELLO, eu vreau să știu cum ne-ar sta noua.

Ahsley:  Da, sunt drăguţi.

Stewardesa: Ne pregătim de aterizare, vă rugăm conectaţi centurile de siguranţă.

*Nu pot să cred! În sfârşit visul meu devine realitate. LONDON, BITCHES!”

-După 30 de minute-

Directorul: Acum vă puteţi lua bagajele şi să văd îndreptaţi către autocar. Vom ajunge direct la hotel.

Perrie: Ash, nu pot să cred! Pământ londonez. Deja simt mirosul accentului lor.

Ashley : Haha, să vezi când o să mănânci mâncarea lor, te transformi într-o londoneză autentică!

Mark:Păcat că nu sunt fete aşa frumoase aici, doar dacă e s-o punem la socoteală pe Perrie transformată!

Jake: Sau pe tipa care face reclamă la nu ştiu ce rimel, exceptând mega-strugăreaţa ei!

Ashley: Hahaha, sunteţi răi băieţi!

Perrie: Nu, nu sunt! Mie chiar îmi place cum gândesc.

-După 10 minute, la hotel-

Directorul: Vă rog, alegeţi-vă camerele pe acelaşi etaj, nu vreau să vă rătăciţi pe aici. Câte doi, trei sau patru în cameră. Nimeni nu stă singur!

Perrie:  Să luăm cameră de patru, să stăm şi cu Mark şi Jake.

Ashley: Nu ştiu ce să spun ... ei deja se hotărâseră să ia o cameră cu Nick şi Paul.

Perrie: Sau mai probabil cu Lottie şi Karen.

Ashley: Ughh, iar Karen! De data asta a câştigat scroafa.

Jake: Hey, Ash. Ştii, mă gândeam să luăm o cameră toţi patru.

Ashley: Nu cred, Karen deja şi-a trecut numele pentru o cameră de patru cu tine şi Mark.

Jake: Ufff, Karen ...

Perrie: Haide, Ash. Am luat cheile camerei, să mergem!

Ashley: Pa, Jake. Ne vedem mâine.

                Exact cum îmi imaginam. Camera impresionantă, mobila de bun gust, cu toate facilităţile, room-service la orice oră. Era chiar prea bine. Încep să despachetez împreună cu Perrie, când cineva bate la uşă.

Mark: Hey, Perrie, ce faceţi?

Perrie: Hello, Mark. Bine, tocmai despachetam.

Jake: Putem intra?

Perrie: Sigur, hai.

Ashley: Perrie, acum stai de vorbă la uşă?! Vino şi ajută-mă să termin aici mai repede!

Jake: Te ajutăm noi dacă vrei.

Ashley: Hey, băieţi. Aproape am terminat, staţi liniştiţi.

Mark: Şi, ce facem în seara asta? Doar nu stăm în cameră ca nişte pensionari.

Perrie: Daa, corect. Să facem ceva, ca de bun-venit!

Ashley: Nu ştiu, sunt obosită, dacă vreţi mergeţi în oraş. Eu cred că o să mă odihnesc.

Perrie: Ohhh, come on! Şi ce o să faci aici singură?
Jake: Cine a zis că e singură? Voi sta cu ea, măcar atât.

Ashley: O să se supere colega ta de camerăă ...

Jake: Shut up. Nu-mi pasă, să facă ce o vrea.

Mark: Păi bine, ciudaţilor, vă lăsăm. Noi am plecat să petrecem în LONDON STYLE!!

Ashley: Hahaha, distracţie plăcută, nebunilor.

*CUUM?! JAKE ÎN ACEEAŞI CAMERĂ CU MINE? A preferat să rămână în loc să plece în oraş? MHMHM, îmi place!*

Jake: Hai să ne uităm la un film de groază! *sună la room-service*

Ashley: Dacă vrei, eu rezist!  Comandă nişte chipsuri sau floricele, ceva.

Jake: Am luat chipsuri şi alune plus nişte suc.

-După terminarea filmului-

Jake: Ce te-ai speriat la faza când bate la uşă tipul cu drujba!! *râde*

Ashley: Părea atât de real ! Nu mai râde de mine!!! *aruncând cu perna în faţa lui*

Jake: Erai aşa amuzantă : Nuuu, nu deschide uşa! UGH PROASTO, ţi-am spus să nu! *hohote de râs*

 Ashley: Eşti incredibil! 

*Şi începe o adevărată bătaie cu perne.*

To be continued ...

Summer camp. part 2

 Eu şi Perrie ajungem acasă, încântate de invitaţia băieţilor de a sta lângă ei în avion, în drumul spre distracţia supremă! Chiar surprinse aş putea spune ... Adică, care sunt şansele ca cei mai cool băieţi din liceu să vorbeacă cu noi, mai mult decât atât, să ne spună să stăm lângă ei. Mhmhm, interesant, dar dubios. Mâine e ziua cea mare, parcă nu mai venea odată!! Mă pregătesc de culcare, toate bagajele erau şi ele pregătite, totul era perfect. Mai puţin un lucru ... TELEFONUL! Iar nu-l găseam. Nu pot să cred, mereu se întâmplă la fel!
Ashley: Mama, tata, Josh *fratele mai mare*!! Mobilizarea, nu-mi găsesc telefonul! DIN NOU!
Tata: A câta oară e când îl pierzi?
Ashley: Umm a2-a. Bine a5-a. Mă ajutaţi să-l găsesc, vă rog ? Nu pot să plec fără el!
Mama: Îl căutăm mâine dimineaţă, hun. Acum mergi şi te culcă.
Ashley: Nu o să am timp mâine dimneaţă! *mă trântesc în canapea, când deodată simt ceva rece pe picior ...* AHA, l-am găsit! Cine l-a lăsat în canapea?!
Josh: Tu, ciudato. Doar nu crezi că l-ar fi folosit unul dintre noi?
Ashley: Dispari, aiuritule. Noapte bună tuturor!

-Dimineaţa-
Ashley: În sfârşitt! A venit momentul! Trebuie să fac un duş rapid, apoi mă întrept spre şcoală. 
Josh: Soro, vezi că o să te duc eu la liceu, mama şi tata au plecat deja. Ţi-au lăsat banii pe masă şi un bileţel.
Ashley: Thank you, Josh. Acum ieşi din camera mea, vreau să mă îmbrac!
Ziua cea mare, ziua cea mare, sper să fie totul perfectt! *cobor în grabă* Iau banii şi paşaportul şi citesc bileţelul : "Ash, scumpo, sper că o să te distrezi de minune în tabără, ai girjă cu băieţii şi să nu bei prea mult. Sună-ne imediat ce ajungi acolo. Avem încredere în tine. Te iubim, mama şi tata."
Exact genul de dădăceală de care aveam nevoie, bine măcar că nu îmi spuneau toate astea în faţa colegilor mei, ar fi fost clar ciudat.
Josh: Haidee, Ash, trebuie să plecăm, mişcă-te.
Ashley: Dacă o să mă şi ajuţi cu bagajele o să mă mişc!

-După 10 minute-
Perrie: Eşti pregătită, gata?
Ashley: Glumeşti? Aştept ziua asta mai ceva ca pe ultimul episod din serialul meu!
Perrie: Atunci să mergem! Autocarul ne va duce direct la avion, aşa ne-a spus domnul director.
Ashley: Mark şi Jake n-au venit?
Perrie: Ba da, sunt deja în autocar. Hai, te ajut să-ţi pui bagajele.

-După 20 de minute-
Directorul: Am ajuns la aeroport. Vă rog nu coborâţi până nu vă strig numele. Derek Smith. Jessie Heron. Cindy McAdams. Perrie Edwards. Jake Mckibben. Ashley Payne. Mark O'Donnel. blablabla, lista era imensă, nu mai conta. Deja am coborât din autocar cu cea mai bună prietenă şi tipul care-mi plăcea.
Jake: Ash, stai lângă mine în avion, okay ?
Ashley: Îmi spui Ash? Asta e o noutate.
Jake: Da, am auzit-o pe Perrie spunându-ţi aşa şi credeam că e ok. :D
Ashley: A nuu, e ok. Stai liniştit. Şi da, stau lângă tine, iar pe Perrie o lăsăm cu Mark.
Jake: Oricum o place, deci cred că lui Mark îi convine.
Ashley: Serios? O place pe Perrie? Asta e aşa de drăguţ!
*Da, drăguţ, dar eu?! La mine nu se gândea nimeni. Sau poate ... Cineva a făcut un aranjament acolo sunt ca Jake cel drăguţ să-mi spună mie, MIE, să stau lângă el, şi nu lui Karen, cea mai nesuferită fată din liceu, pentru noi fetele, dar pentru băieţi ... era cea mai bună "pradă". Şi pentru Jake a fost, o perioadă ... dar el s-a despărţit de ea când aflase tot ce-i făcuse Karen. THAT'S LIFE, BITCH.*

-După 30 de minute, în avion-
Karen: Jake, am crezut că stai lângă mine!
Jake: După cum se vede nu stau, Ashley e lângă mine.
Ashley: Bună, Karen.
Karen: Mai vedem noi.
Jake: E insuportabilă, tot se bagă în seamă aiurea ...
Ashley: Poate încă ţine la tine.
Jake: Sigur, când era cu toată echipa de football nu-i mai păsa, credea că n-o să aflu.
Ashley: Ughh, urât.
Jake: Nu contează, nu e chiar aşa mare chestie. :) 
*Nu  e mare chestie, a stat cu ea un an jumătate şi i-a făcut toate astea fără să-şi dea seama? Nu m-a cunoscut pe mine, că-i deschideam eu ochii.*
Stewardesa: Puneţi-vă centurile de siguranţă. În curând vom decola.




To be continued ...

Summer camp. part 1

 Numele meu este Ashley Payne, sunt în clasa a12-a şi îmi placee să mă distrez *desigur, în limitele bunului simţ*.
 Ultima zi de şcoală era aproape de final, cu toţii aşteptam să plecăm imediat spre noi destinaţii, să cunoaştem noi oameni şi să ne distrăm cât pentru un an întreg. Eu şi prietena mea cea mai bună Perrie eram nerăbdătoare să mergem în tabăra de 2 săptămâni organizată de directorul şcolii, fix la Londra!! *OMG, am zis LONDRA?! încă nu realizez* Partea şi mai bună era că veneau şi tipi pe care noi îi plăceam, Jake şi Mark!

-Peste 3 zile-
Telefonul suna în disperare şi eu nu-l puteam găsi !!
-Mamaaa mi-ai văzut telefonul?! *alergând prin casă*
-Ashley, de unde să ştiu eu unde îţi pui lucrurile ... ?
-Da, mamă, mersi! L-am găsit!
*răspund* - Da, Perrie, ce faci ?
Perrie: Ai 4 apeluri de a mine, vaco! Cam unde îţi ţii telefonul ăla ?
Ashley:Dacă tot vrei să ştii, l-am scos acum din WC văzând că suni. :D
Perrie:Proasto ! *râzând* Ce faci azi, ieşim undeva ?
Ashley:Pfoaa, nu pot acum trebuie să-mi mai fac din bagaje, plus mama m-a rugat să o ajut la nişte treburi.
Perrie:Ieşim mai pe seară, e ok ? Poate atunci termini şi tu, Cenuşăreaso.
Ashley:Ermm, fuck you, Perrie. Te sun pe la 4, ok ?
Perrie:Bine, pa-pa. *închide*

-Peste 2 ore-
Bunn, mi-am terminat treaba, ia să vedem ce vrea Perrie să facem. O să-i dau un SMS şi mă bag să-mi fac un duş, sper să şi răspundă. *Perr, ia spune, unde vrei să mergem ? Mă gândeam la cafeneaua noastră din centru. Let me know.* Merit o baie bună după toate împachetările făcute, nu ştiu nici acum cum de se mai închid geamantanele! *mama mi-a pus acolo toată casa, inclusiv pe ea*
**telefonul sună**  Perrie calling ... *răspund*
Perrie: Mergem acolo!
Ashley: Imediat mă îmbrac şi ne vedem în faţa blocului meu.
Perrie: Ok. See you.

Trebuie să mă pregătesc rapid, altfel iar face crize iubita mea prietenă că mă mişc atât de lent, încât dacă mi-ar lua foc casa, n-aş ştii să-mi salvez viaţa. *LOL, asta e chiar urât*. Ajunse acolo Perrie alege o masă, se aşează în faţa mea, apoi face o faţă super-mirată.
Perrie: Ashley, nu te uita, dar în spatele tău sunt MARK ŞI JAKE!!!
Ashley: Ce unde?! *întorcând capul* upsss ...
Perrie:Ţi-am spus să nu te uiţi, ciudato!!
Ashley: Tocmai mi-a zâmbit Jake când m-am uitat la ei. *ciudat, DAR FRUMOS*
Perrie: Eşti o disperată, dar a funcţionat! Vin spre noii!! Poartă-te normal. *râzând tare*
Ashley: Eu mă port, tu NU ! Bună, băieţi. :D
Jake&Mark: Bună, fetelor. Ce faceţi?
Ashley&Perrie: Bine, la o cafea, voi ?
Jake: Mm bine. Uite am auzit că veniţi şi voi în tabără şi ne gândeam dacă aţi vrea să staţi lângă noi în avion.
Perrie: OH MY GOD! Serios ? Nu pot să credd! Sigur că vrem!
Ashley: PERRIE, încetează! Sigur, dacă vreţi.
Mark: Desigur, păi ne auzim mâine, ok ? Paa.

To be continued ...

First kiss.

Îmi era dor de blog ... Nu am mai scris de ceva timp (ceva timp însemnând doi ani) şi m-am gândit să revin ! M-am gândit pentru început să abordez un subiect delicat, despre care nu eram suficient de "curajoasă" să vorbesc, chiar şi pe un blog, primul sărut. Cu toţii am trecut prin etapa asta a vieţii, când erai nevoit să-ţi uneşti buzele cu ale persoanei iubite, pentru a-i demonstra că-l placi, cât de mult ţii la ea.
Primul meu sărut a fost la 16 ani, mulţi ar spune că e destul de târziu, având în vedere cerinţele vremii, ale generaţiilor şi cât de repede evoluează în ziua de azi. Dar pur şi simplu nu am avut oportunitatea înainte *awkward*.S-a întâmplat cu un tip din liceul meu, de aceeaşi vârstă. S-a întâmplat fără să-mi dau seama, totuşi a fost o senzaţie plăcută. *pe bune, am zis plăcută?! MULT PREA PLĂCUTĂ!* Parcă totul căpăta sens, mă simţeam bine, prea bine, era ireal, nici nu mai conta că eram în curtea şcolii, înconjuraţi de elevi, pentru mine nu mai exista nici timp, nici spaţiu, nici şcoală, nici elevi! Eram doar noi, pe o bancă, atât *plus frigul de februarie*. A fost primul sărut, cu persoana la care ţineam atunci, prea mult pentru cât merita, a fost frumos, a meritat, mă simţeam protejată *sună ciudat, ştiu, dar ... * era, probabil, a doua metodă pentru a ne încălzi reciproc, înafară de îmbrăţişările sângace, timide care la vremea aceea erau, ceva frumos, pur, simplu dar plin de însemnătate.
Pentru oricare dintre noi primul sărut are fel şi fel de feţe, de trăiri, de percepţii, dar el este unul singur, pentru toţi! E momentul în care te simţi perfect, nimic nu mai contează, eşti doar tu şi persoana iubită, atât.