Summer camp. part 2

 Eu şi Perrie ajungem acasă, încântate de invitaţia băieţilor de a sta lângă ei în avion, în drumul spre distracţia supremă! Chiar surprinse aş putea spune ... Adică, care sunt şansele ca cei mai cool băieţi din liceu să vorbeacă cu noi, mai mult decât atât, să ne spună să stăm lângă ei. Mhmhm, interesant, dar dubios. Mâine e ziua cea mare, parcă nu mai venea odată!! Mă pregătesc de culcare, toate bagajele erau şi ele pregătite, totul era perfect. Mai puţin un lucru ... TELEFONUL! Iar nu-l găseam. Nu pot să cred, mereu se întâmplă la fel!
Ashley: Mama, tata, Josh *fratele mai mare*!! Mobilizarea, nu-mi găsesc telefonul! DIN NOU!
Tata: A câta oară e când îl pierzi?
Ashley: Umm a2-a. Bine a5-a. Mă ajutaţi să-l găsesc, vă rog ? Nu pot să plec fără el!
Mama: Îl căutăm mâine dimineaţă, hun. Acum mergi şi te culcă.
Ashley: Nu o să am timp mâine dimneaţă! *mă trântesc în canapea, când deodată simt ceva rece pe picior ...* AHA, l-am găsit! Cine l-a lăsat în canapea?!
Josh: Tu, ciudato. Doar nu crezi că l-ar fi folosit unul dintre noi?
Ashley: Dispari, aiuritule. Noapte bună tuturor!

-Dimineaţa-
Ashley: În sfârşitt! A venit momentul! Trebuie să fac un duş rapid, apoi mă întrept spre şcoală. 
Josh: Soro, vezi că o să te duc eu la liceu, mama şi tata au plecat deja. Ţi-au lăsat banii pe masă şi un bileţel.
Ashley: Thank you, Josh. Acum ieşi din camera mea, vreau să mă îmbrac!
Ziua cea mare, ziua cea mare, sper să fie totul perfectt! *cobor în grabă* Iau banii şi paşaportul şi citesc bileţelul : "Ash, scumpo, sper că o să te distrezi de minune în tabără, ai girjă cu băieţii şi să nu bei prea mult. Sună-ne imediat ce ajungi acolo. Avem încredere în tine. Te iubim, mama şi tata."
Exact genul de dădăceală de care aveam nevoie, bine măcar că nu îmi spuneau toate astea în faţa colegilor mei, ar fi fost clar ciudat.
Josh: Haidee, Ash, trebuie să plecăm, mişcă-te.
Ashley: Dacă o să mă şi ajuţi cu bagajele o să mă mişc!

-După 10 minute-
Perrie: Eşti pregătită, gata?
Ashley: Glumeşti? Aştept ziua asta mai ceva ca pe ultimul episod din serialul meu!
Perrie: Atunci să mergem! Autocarul ne va duce direct la avion, aşa ne-a spus domnul director.
Ashley: Mark şi Jake n-au venit?
Perrie: Ba da, sunt deja în autocar. Hai, te ajut să-ţi pui bagajele.

-După 20 de minute-
Directorul: Am ajuns la aeroport. Vă rog nu coborâţi până nu vă strig numele. Derek Smith. Jessie Heron. Cindy McAdams. Perrie Edwards. Jake Mckibben. Ashley Payne. Mark O'Donnel. blablabla, lista era imensă, nu mai conta. Deja am coborât din autocar cu cea mai bună prietenă şi tipul care-mi plăcea.
Jake: Ash, stai lângă mine în avion, okay ?
Ashley: Îmi spui Ash? Asta e o noutate.
Jake: Da, am auzit-o pe Perrie spunându-ţi aşa şi credeam că e ok. :D
Ashley: A nuu, e ok. Stai liniştit. Şi da, stau lângă tine, iar pe Perrie o lăsăm cu Mark.
Jake: Oricum o place, deci cred că lui Mark îi convine.
Ashley: Serios? O place pe Perrie? Asta e aşa de drăguţ!
*Da, drăguţ, dar eu?! La mine nu se gândea nimeni. Sau poate ... Cineva a făcut un aranjament acolo sunt ca Jake cel drăguţ să-mi spună mie, MIE, să stau lângă el, şi nu lui Karen, cea mai nesuferită fată din liceu, pentru noi fetele, dar pentru băieţi ... era cea mai bună "pradă". Şi pentru Jake a fost, o perioadă ... dar el s-a despărţit de ea când aflase tot ce-i făcuse Karen. THAT'S LIFE, BITCH.*

-După 30 de minute, în avion-
Karen: Jake, am crezut că stai lângă mine!
Jake: După cum se vede nu stau, Ashley e lângă mine.
Ashley: Bună, Karen.
Karen: Mai vedem noi.
Jake: E insuportabilă, tot se bagă în seamă aiurea ...
Ashley: Poate încă ţine la tine.
Jake: Sigur, când era cu toată echipa de football nu-i mai păsa, credea că n-o să aflu.
Ashley: Ughh, urât.
Jake: Nu contează, nu e chiar aşa mare chestie. :) 
*Nu  e mare chestie, a stat cu ea un an jumătate şi i-a făcut toate astea fără să-şi dea seama? Nu m-a cunoscut pe mine, că-i deschideam eu ochii.*
Stewardesa: Puneţi-vă centurile de siguranţă. În curând vom decola.




To be continued ...